Gonflabila si prostanacul

Ce pereche perfecta: gonflabila si prostanacul! Da... da ei chiar exista. Si nu doar atat, dar sunt in fiecare zi in ziare si la tv. Reteta succesului? Se ia una bucata femeie disperata dupa publicitate si un fraier, de preferinta fotbalist, cu creierul atat de neted, incat sa "patineze musca". Femeia trebuie musai sa fie ciopartita de bisturiu atat de tare incat sa n-o mai recunoasca nici mama ei care a nascut-o. Sa nu care cumva sa-i lipseasca extensiile, genele false, unghiile la fel. Prostanacul, fericit ca-l vad colegii de echipa cu o pitii tunata, se afiseaza mandru alaturi de gonflabila si accepta fara sa cracneasca sa-l pozeze paparazzi (chemati "din intamplare"). Ei sunt cuplul anunlui... sa se tavaleasca in chinuri David si Victoria Beckham, Cristiano Ronaldo si Irina Shayk sau Iker Casillas si Sara Carbonero.

Baby N, this message is for you

Baby i received your invitation to be your friend on facebook. But take care because somebody knows your password!!!

Peripetii la inscrierea la master

Initial aceasta postare a fost una extrem de dura la adresa celor de la Universitatea Bucuresti... pe buna dreptate consider eu. Intre timp insa lucrurile s-au schimbat in bine, asa incat, am considerat ca aceasta postare trebuie sa arate un pic altfel, tonul trebuie schimbat. Totul a pornit in momentul in care am decis sa fac un master in jurnalism la Universitatea Bucuresti. La inscriere am dat insa peste o "doamna" trecuta bine de a treia tinerete, care, din exces de zel, a venit cu niste aberatii incredibile: intai a verificat cu simt de raspundere daca Universitatea (de stat) din Craiova, Litere, este acreditata, apoi a pretins ca diplomele de bac si licenta trebuie sa fie in original si nu in copie legalizata. Am ajuns bineinteles sa ma cert cu ea, mai ales ca am observat ca individa facea diferente intre absolventii de la Jurnalism Universitatea Bucuresti si restul. De neconceput pentru mine. Asa se face ca dupa ce m-am inscris, m-am decis sa-i trimit un mail decanului Facultatii de Jurnalism, Mihai Coman. Ceea ce am si facut. Se pare ca mail-ul meu a avut efect. Decanul, nu numai ca mi-a raspuns, dar mi-a dat si dreptate, explicandu-mi ca persoana respectiva, trimisa de catre Rectorat ca secretara sefa, si-a depasit atributiile. Si si-a cerut si scuze. Am apreciat. Acum urmeaza ca saptamana viitoare sa sustin interviul si, sper eu, sa intru pe locurile de la buget. Asta pentru ca eu chiar nu am de gand sa le dau bani celor de la Universitatea Bucuresti. Asta-s eu, cea care inca mai visez ca exista dreptate, ca cei care merita reusesc sa obtina lucrurile fara pile si sa ajunga unde-si doresc doar prin forte proprii. Sunt o idealista... sau o naiva.

Nu ne calificam la Euro

Am pus pariu inca inainte de meciul cu Albania ca nu ne vom califica nici la acest turneu final! Acum spun ca ne bate sigur Belarus. Sigur vor fi voci sa spuna ca Belarus nu e o echipa oarecare, ca uite, a batut Franta la Paris. Pai da, Belarus poate. Noi suntem niste impotenti! Nici macar cu Albania acasa. Dar pai sa mai facem vreo surpriza. Noroc ca pe Razvanel il apara tata.